Cea de a 14-a ediție a Conferinței Regionale Europene ISPCAN, organizată în premieră la București, în colaborare cu FONPC, s-a încheiat ieri, 30 septembrie 2015, cu o chemare către acțiune adresată autorităților europene pentru prevenirea efectelor dramatice în rândul copiilor refugiați din Siria.
„În primul rând copiii! Răspunsuri intersectoriale și de colaborare la abuzul, neglijarea și exploatarea copilului” a fost tema abordată în conferința ISPCAN de anul acesta. Violența îndreptată împotriva copilului îl va afecta de-a lungul întregii vieți, psihologic și fizic. O arată tot mai multe studii clinice realizate de experți din toată lumea, unii dintre ei prezenți la conferința ISPCAN. Traumele de orice gen suportate de un copil îl expun la riscul de boli de inimă, autoimune sau metabolice, atacuri vasculare cerebrale, chiar și demență. Abuzul fizic, psihologic și sexual, agresiunile de tip bullying, disfuncționalitățile din familie și din comunitate, toate își vor lăsa amprenta pe trupul și în mintea copilului – adultul de mâine.
La nivel european, statisticile arată că 134 din 1000 de fetițe sunt agresate sexual, 229 de copii din 1000 sunt supuși abuzurilor fizice, în timp ce 291 din 1000 sunt pradă abuzurilor emoționale. Doar unul din trei ministere europene se preocupă constant să realizeze astfel de statistici. Politicile menite să reducă și să prevină violența de orice gen împotriva copiilor există, sunt trasate pentru orizontul anului 2020, și presupun sprijinul din partea guvernelor și a fiecărei societăți în parte. Până la rezultate vizibile, în cadrul celei de-a 14-a conferințe ISPCAN au prezentat situații, soluții și sugestii autorități publice centrale și locale din Europa, reprezentanți ai unor universități din întreaga lume, ai Comisiei Europene și Consiliului Europei, Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, organizații neguvernamentale, rețele europene de profesioniști, centre de cercetare de la nivel internațional. Sunt necesare și în continuare, spun aceștia, informații noi, metode inovatoare de prevenire și intervenție, instrumente de lucru și sprijin pentru viitoare colaborări.
ISPCAN, adică International Society for the Prevention of Child Abuse and Neglect, se concentrează pe protecția copilului la nivel internațional, căutând metode de prevenție și atenuare a efectelor violenței.
Aproape 1 miliard de copii din toată lumea sunt supuși, zi de zi, abuzului și neglijării, în condițiile în care, în continuare, părinții consideră că pedepsele fizice sunt o cale normală de a educa tânăra generație. Urmările acestui tip de tratament de-a lungul vieții, și în primul rând impactul psihologic, nu se limitează la individ: costul violenței împotriva copiilor este estimat la 7 trilioane de dolari, conform unui raport realizat la nivel global și publicat în 2014 de către UNICEF. Acest lucru transformă violența și abuzul într-o problemă a lumii, motiv pentru care UNICEF sprijină crearea cadrului legislativ și a programelor de prevenire a violenței și neglijării copiilor, având alături experți din 70 de țări.
Conferința de la București a inclus în premieră conferința dedicată tinerilor Forumul Tinerilor, un workshop dedicat copiilor refugiați din Siria și unul dedicat abuzurilor și violențelor de natură sexuală îndreptate asupra copiilor. Alte teme de interes au fost Planul de acțiune european privind prevenirea maltratării copiilor, Sisteme și servicii de protecție a copilului abuzat și neglijat în Europa și în România, Siguranța internetului, Migrația și minorii neînsoțiți, Violența în familie, Abuzul în școală, Prevenirea abuzului sexual, parenting, Activitatea Comisiei Europene privind drepturile copilului etc.
Forumul Tinerilor
Scopul Forumului a fost acela de a aduce la un loc copii și tineri pentru a dezbate probleme de actualitate legate de prevenirea abuzului împotriva copilului și de a identifica soluții privind combaterea abuzului, precum și promovarea respectării dreptului la participare a copiilor, de încurajare a implicării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc și de dezvoltare a mecanismelor care să asigure participarea copiilor.
Abuzul lasă răni fizice și sufletești greu de vindecat. Fiecare dintre noi poate contribui la o viață mai bună pentru copii și pentru aceasta avem nevoie să fim bine informați și pregătiți.
Cel puțin 40 de tineri și copii prezenți la București au dezbătut temele prioritare și soluțiile identificate pentru prevenirea abuzurilor și pentru sprijinirea victimelor abuzului; aceștia au transmis mesaje autorităților publice, mass-mediei, societății civile, familiilor, întregii comunități pentru a contribui la crearea unei societăți în care violența să nu mai fie considerată o normalitate.
”Zidul violenței” a fost un simbol decorat în Mall Promenada de către copiii și tinerii implicați în acest proiect dar și de către persoanele aflate în trecere în mall cu imagini sugestive și opinii referitoare la modul prin care se poate opri sau preveni violența împotriva copiilor. Zidul este simbolul violenței care îngrădește drepturile a milioane de copii din întreaga lume.
Luni, 28 septembrie, tinerii și-au prezentat declarația în cadrul Conferinței, acolo unde totți specialiștii și reprezentanții autorităților publice au fost receptorii acesteia.
Extrase din Draftul Declarației tinerilor de la București 2015
Motto: „Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov)
Preambul: „Am schimbat trei școli în decurs de doi ani din cauză că în clasele mici nu aveam o situație materială foarte bună, iar părinții mei m-au mutat doar în momentul în care părinții colegilor mei, la ședințele acestora, considerau că nu îmi am locul în asemenea clasă. M-am interiorizat foarte mult și am început să fiu răzvrătită, mă certam cu toată lumea. E frustrant să te simți exclus…”
„Noi, tinerii, credem că în momentul actual violența, abuzul și neglijarea copiilor sunt probleme cu impact considerabil în educația, dezvoltarea și formarea adulților de mâine, cu putere de a modifica comportamentul, viziunea și buna noastră creștere. Fără să ne aplecăm asupra combaterii acestor acte ce nu își au locul în societatea de astăzi, destabilizăm societatea de mâine, căci perioada care marchează un om cel mai mult este copilăria. (…) Subliniem că în România cadrul legislativ în domeniul educației, asistenței sociale și protecției copilului este avansat, însă aplicabilitatea și monitorizarea legii lasă de dorit. Suntem de asemenea îngrijorați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și constatăm că este necesară demararea unui proces amplu de identificare, informare și diminuare a abuzului în rândul copiilor. (…)
Propunem înființarea de Școli pentru părinți, prin care să se realizeze informarea acestora privind atribuțiile de părinte și cum trebuie să își îngrijească copilul. Să fie redactate diferite broșuri informative, ghiduri pentru părinți și pentru cei care vor fi părinți. (…)
Propunem de asemenea organizarea de activități comune între părinți și copii, cât și introducerea unor sancțiuni drastice pentru părinții care își neglijează copiii, sancțiuni care să nu existe doar pe hârtie. (…)
Credem că examenele pe care le susțin cadrele didactice ar trebui să accentueze latura psihopedagogică a profesorilor, care în multe cazuri lipsește. Credem în același timp că modul în care se fac inspecțiile în școli trebuie să fie modificat, astfel încât să nu se realizeze o notificare prealabilă ce transformă inspecția într-o piesă de teatru. (…)
Ne menținem speranța că prin eforturile coalizate ale actorilor relevanți interesați în domeniu, de la organizații ale elevilor, ale părinților, organizații nonguvernamentale cu activitate în educație, sănătate și protecția drepturilor copilului până la autorități publice, vom reuși să avem impactul scontat și vom determina o schimbare vizibilă la nivel național și local în beneficiul nostru, viitorul țării, copiii.”
Forumul special dedicat crizei refugiaților din Europa
În prima zi a conferinței, discuțiile s-au concentrat pe o temă nu doar actuală, ci și dramatică: situația refugiaților din Europa, o criză în plină desfășurare la porțile statelor central și vest-europene. Scopul forumului a fost conștientizarea nevoilor pe care le au copiii refugiați și susținătorii acestora, familii sau rudele apropiate alături de care aceștia își părăsesc căminele. Din aprilie 2011 și până astăzi, aproape 2 milioane de sirieni și-au părăsit țara, măcinată de conflicte. 800.000 dintre aceștia trăiesc în tabere create de-a lungul propriei granițe. Turcia și Libanul au preluat cea mai mare parte a poverii refugiaților, în tabere în care aceștia au acces limitat sau inexistent la servicii medicale, sociale, educație, și în general la o viață normală. O mare parte dintre ei, dar și sirieni care își părăsesc abia acum țara, își îndreaptă acum pașii către statele central și vest-europene, generând un flux masiv de refugiați. Printre ei, copii. Copii care, uneori, nu supraviețuiesc drumului plin de primejdii și pot cădea oricând victime abuzurilor și traficului de persoane.
Este clar în aceste condiții că nu mai este în discuție accesul la educație al unor copii, ci de acces la hrană, adăpost și protecție. În aceste condiții, spune Carolina Marin, reprezentantul Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), această instituție oferă informație și asistență tuturor statelor care se confruntă cu fluxul de refugiați. În primul rând pentru copii, autoritățile trebuie să se asigure că aceștia rămân alături de familiile și/sau însoțitorii lor, să fie înregistrați, transportați și găzduiți în condiții cât mai propice. „Fie că o cere, fie că nu, trebuie să i se asigure ceea ce este în interesul oricărui copil”, a spus Carolina Marin.
Reprezentanta UNICEF, Sandie Blanchet, a completat: „Indiferent că are statut de refugiat sau nu, trebuie să îl privim ca pe un copil, cu toate drepturile ce decurg din asta.” Ea atrage atenția că, dincolo de ceea ce se întâmplă în Europa acestor zile, există țări care găzduiesc un număr mult mai mare de refugiați în prezent – Turcia și Libanul sunt primele exemple. „Acești copii și familiile lor se află acum pe stradă, fără condiții normale de viață. Dar primul lucru de care trebuie să ne asigurăm este ca ei să rămână alături de familie”, spune oficialul UNICEF, să li se garanteze accesul la procedurile legale pentru a ajunge în state în care să le fie protejate interesele și să primească ajutor specializat pentru nevoile lor. Iar dincolo de ceea ce se întâmplă în Europa, sunt necesare eforturi reale pentru reducerea și eliminarea conflictelor care au generat în primul rând criza actuală.
„Îmi amintesc mai degrabă de copiii pe care îi pierd decât de cei pe care îl salvez…”, a spus Bernard Gerbaka, oficial ISPCAN și medic pediatru în Liban, prezent la forumul dedicat refugiaților. „Ce aș fi putut face pentru a-i salva, ce pot face pentru alți copii care vor suferi în același mod? Sute de mii de copii pe care îi vedem de a lungul vieții pot ajunge în situația acelui copil al cărui trup zăcea în urmă cu câteva săptămâni, neînsuflețit, pe malul mării.” Această imagine a făcut înconjurul lumii, după o altă tragedie, în care câteva zeci de copii și adulți au fost găsiți morți într-un camion, în Austria. „Toți acești copii sunt luați din căminul lor și puși la drum lung; depinde de noi să readucem fericire în viața lor. Produci adrenalină ca să-i salvezi, produci endorfine când îi salvezi”, a spus medicul, care recunoaște că, în momentul apariției primilor refugiați sirieni în Liban, nu exista o activitate organizată pentru protecția acestora. Aici intervin organizațiile neguvernamentale, spune el, începând cu Organizația Mondială a Sănătății. „Mi s-a spus: OMS știe totul și nu face nimic. Eu spun: OMS nu știe nimic și face de toate! ONG-urile ajută refugiații. Ajutați și voi ONG-urile! Pe lângă asta, oferiți și adăpost și căldură, recunoaștere și dragoste față de copii”, a cerut medicul libanez.
Concluzia este că, mai mult decât a identifica trebuințele copiilor plecați fără voia lor din țara natală, este necesară identificarea nevoilor pe care le au organizațiile și instituțiile care lucrează cu refugiații, astfel încât profesioniștii și voluntarii să poată acționa eficient pentru ameliorarea situației acestora, dar în special pentru a fi capabili să garanteze respectarea drepturilor omului și implicit ale copiilor. În direct din Italia, via Skype, Laura Battaglia, de la Fondazione Francesca Rava – NPH Italia Onlus, și din Ungaria, Pierre Cazenave, de la Terre des Hommes, au explicat în fața participanților la forum aceste nevoi ale ONG-urilor direct implicate.
În finalul forumului dedicat refugiaților din cadrul ISPCAN, organizatorii și cei prezenți au transmis o declarație, o luare de poziție, care include o listă cu recomandări pentru autoritățile publice, societatea civilă, organizațiile internaționale, profesioniști și voluntari, pentru a optimiza colaborarea dintre aceștia. Scopul final: siguranța copiilor refugiați și limitarea suferinței celor mici.
Abuzul sexual asupra copiilor, o problemă cu prea multe fațete
O altă discuție importantă din cadrul conferinței ISPCAN de la București a concentrat atentia experților pe abuzurile și violențele de natură sexuală împotriva copiilor, de la turismul sexual și prostituția infantilă, până la căsătoriile cu minori și a soluțiilor de combatere a acestor fenomene și de recuperare a copiilor victime.
Hărțuirea sexuală a sportivilor-copii și scandalul abuzurilor sexuale în biserici au fost temele abordate de F. Van Den Eede și N. Schipper-van Veldhoven, de la Institutul pentru Cercetare în Psihiatrie din cadrul Universității din Antwerp, Olanda. Un caz deosebit, originar din Belarus, a fost prezentat cu titlul „Băieții suferă la fel de mult ca fetele: Cel mai amplu caz de abuz sexual îndreptat împotriva copiilor din istorie”, de reprezentanții ONG-ului Ponimanie, partenerul ISPCAN în Belarus. Între 1989 și 2013, peste 10.000 de băieți cu vârste între 11 și 14 ani au fost supuși abuzurilor sexuale de un grup ai căror membri nu au fost încă toți anchetați/judecați. Investigațiile, obstrucționate chiar de la începutul anchetei, sunt încă în curs, arată voluntarii Ponimanie, implicați în susținerea victimelor.
A fost luat în discuție și turismul sexual, în contextul în care cel mai mare număr de călători implicați în astfel de activități ilegale, dar mai ales imorale, provin de pe continentul european. Țările „fruntașe” în generarea acestor turiști sunt Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie. Rusia, Turcia și Portugalia vin tare din urmă, România aflându-se deocamdată doar pe lista statelor potențial-generatoare, pe penultimul loc (celelalte fiind Grecia, Irlanda, Luxemburg, Polonia și Slovenia). Țara noastră se află în schimb pe lista celor mai vizitate țări în acest scop, listă care arată așa: Cehia, Letonia, Portugalia, Rusia, România și Slovacia. Moldova, Ucraina și Turcia sunt imediat după ele pe această listă, cu fenomene în creștere.
Nu sunt vizate în aceste scopuri doar fetele, ci și băieții.
Studiul Exploatarea sexuală a copiilor în Ucraina, prezentat de Alona Zubchenko și realizat de ONG-urile „La Strada, „Faith. Hope. Love” și „School of Equal Opportunities” (Ucraina) și ECPAT (Olanda), au abordat chiar această tematică. Se estimează că peste 15.000 de copii ucraineni furnizează servicii sexuale contra cost, majoritatea având vârste cuprinse între 14 și 17 ani. Este consemnat turismul sexual, respectiv cel care implică clienți de origine străină, veniți în Ucraina în acest scop. Peste 5000 de copii implicați în acest gen de activitate ilegală sunt prinși în fiecare an de autorități, cel mai mic copil implicat în prostituție identificat fiind o fetiță de cinci ani. Ceea ce-i împinge pe copii in astfel de situații sunt sărăcia si neglijarea, dar în egală măsură sunt incriminate corupția și neaplicarea legilor în domeniu, prețul scăzut la alcool, dar și percepția potrivit căreia, în Ucraina „există fete frumoase și disponibile”.
O situație similară a fost prezentată pentru Turcia, stat care a găzduit în 2013 nu mai puțin de 38 de milioane de turiști. Studiul Exploatarea sexuală a minorilor în Turcia (Burcu Küçük Biçer, de la Public Health Specialists Turcia) arată că problemele au mai multe surse în această țară, pentru că sunt semnalate fenomene cât se poate de diverse, la fel de grave: abuz sexual din partea adulților, incest, căsătorii în rândul minorilor (acceptate de comunitățile locale, dar ilegale potrivit legii), violențe între copii. Exploatarea în scopul obținerii de foloase materiale, fie că sunt implicate fete sau băieți deopotrivă, ia forma prostituției, a pornografiei infantile, a turismului sexual și a căsătoriilor aranjate cu fetițe sau adolescente. Se apreciază că, în stațiunile de la Mediterana, tinerele între 15 și 18 ani implicate nu provin doar din Turcia, ci și din țări ca Slovenia, Serbia, Franța, Slovacia sau Rusia. Pe de altă parte, de la debutul crizei din Siria, sunt semnalate cazuri de exploatare sexuală a tinerilor și copiilor din taberele de refugiați sirieni create în Turcia.
Căsătoriile minorelor care nu au împlinit încă 16 ani sunt o realitate inclusiv în România. S-au semnalat și în acest domeniu efectele grave, pe termen lung. Potrivit statisticilor, zilnic, în lume sunt căsătorite 39.000 de fete; de regulă, soții lor sunt bărbați mult mai în vârstă decât ele. În țările în curs de dezvoltare, una din trei fete se mărită înainte de a împlini 18 ani, iar una din nouă – înainte de vârsta de 15 ani. Deși nici băieții nu sunt mai puțin expuși accestui risc, impactul psihologic asupra tinerelor este mult mai mare. De ce? Sunt mult mai expuse violenței domestice, pot suferi complicații în timpul sarcinii și la nașterea copiilor, care la rândul lor nu au aceleași șanse de supraviețuire comparabil cu cei născuți din mame adulte. Statistic, în 95% din cazuri, aceste fete își întrerup studiile, iar 53% se vor gândi și vor lua în calcul cel puțin o dată în viață suicidul. Soluții? Educarea părinților și a comunității, pedepsirea aspră a abuzurilor, creșterea nivelului de trai, o calitate sporită a educației, mai ales în rândul fetelor și tinerelor.
Prezentarea Servicii juridice și de sănătate și răspunsurile serviciilor de asistență socială la maltratarea și abuzul împotriva copiilor, un studiu realizat de Andreas Jud, Lisa Jones și Christopher Mikton, de la Universitatea de Științe și Arte din Lucerna, a oferit câteva răspunsuri în problematica exploatării sexuale a copiilor.