Dr. Richard A. Gardner este cel care a definit pentru prima data sindromul de alienare parentala (Parental Alientation Sindrome – PAS) in anii 1980. Explicat pe scurs, alienarea parentala poate fi definita si drept un set de strategii pe care parintele alienator le foloseste pentru a inversuna copilul importiva celuilalt parinte.
Aceasta tulburare apare in contextul disputelor in ceea ce priveste custodia copilului, si apare cand unul dintre parinti manifesta o campanie de denigrare al parintelui de sex opus in fata copilului.
Prin ganduri, actiuni si maniere verbale sau non-verbale copilului i se induc anumite idei, cu scopul de a-l face sa creada ca celalalt parinte ii este dusman. In cadrul certerarilor unii autori au identificat anumite caracteristici care definesc parintii care incearca denigrarea fostului partener in fata copilului:
- Parintele este obsedat de distrugerea relatiei copilului cu celalalt parinte;
- Copilul va imita si va repeta ca un papagal pe parintele obsedat;
- Nici parintele obsedat si nici copilul nu-si pot exprima motivele sentimentelor lor;
- Prezinta o mare dorinta in a obtine decizii judecătoresti care sa blocheze accesul celuilalt parinte la copil;
-
Daca alienarea devine completǎ, copiii devin ,,credinciosi’’ parintelui alienator si pierd relatia cu celalalt parinte pentru multi ani.
- Acestia ajung sa nege orice experienta pozitiva din trecut si resping orice contact cu parintele.
- Parinții care au fost o data iubiti si apreciati pot deveni peste noapte chiar urati si temuti.
- Copilul ajunge sa simta ostilitate pentru unul dintre parinti din motive total superficiale.
- Copilul ajunge sa creada ca unul din parinti este perfect, in timp ce celalalt este perceput ca fiind rau.
- Copilul ajunge sa creada ca decizia de a respinge pe unul dintre parinti ii apartine.
- Coplul va acorda un suport constant parintelui alienant in cazul conflictelor dintre tata si mama.
- Copilul nu se va simti vinovat de modul in care se poarta cu parintele pe care il respinge.
- Prezenta de scenarii imprumutate sau chiar a utilizarii de cuvinte si expresii adoptate de la parintele sau.
- Furia sau ura pe care o resimte pentru unul din parinti se transfera catre partea acestuia din familiie.
- Major, J. A. (2000). Parents who have successfully fought Parental Alienation Syndrome [Electronic Version].
- Richard A. Gardner. M.D. „ Denial of the Parental Alienation Syndrome Also Harms Women” American Journal of Family Therapy 30(3):191-202 (2002)
- http://www.psychologytoday.com/
R. Gardner identifica in studiile realizate aproximativ opt „ simptome” pe care copiii alienati le prezintǎ:
Alienare parentala implica "programarea" unui copil spre a-l denigra pe celalalt parinte, iar aceasta problema este un semn clar al incapacitatii parintelui, de obicei cel custodian, de a nu-si transmite conflictele personale cu fostul partener copilului si de a se concentra pe nevoile copilului.
Amy Baker sutine ca alienarea parentala implica un set de strategii, inclusiv la limitarea contactului cu parintele necustodian, si incercarea de a sterge copilului amintirile si iubirea pentru parintele sau. Mai mult, alienarea parentala apare mult mai adesea decat se banuieste, iar datele arata ca in aproximativ 11-15 % din cazurile de divorturi care implica copii apare un tip de alienare parentala. Analizele realiate despre acest subiect mai indica si faptul ca alienarea parentala poate avea efecte devastatoare pentru copil, pe termen lung respectiv: stima de sine scazuta, depresie, abuz de droguri/alcool, lipsa de incredere, instrainare in cazul copiilor proprii, divort si alte raspunsuri specifice de natura negativa.
Surse:
Amy J. L. Baker. Adult Children of Parental Alienation Syndrome: Breaking the Ties that Bind. Cultic Studies Review, Vol. 7, No. 1, 2008, pp. 57-63
MEDIEREA ESTE SOLUTIA!
AFLA MAI MULTE la telefon 0752.23.15.73 sau pe e-mail casademediere@gmail.com !
Dr. Simona Maria VLĂDICA
Mediator autorizat