Locul si rostul psihologiei in procedura medierii in cazurile de divort cu copii


Divortul parintilor aduce o schimbare semnificativa in viata copilului, indiferent de varsta acestuia.
Datele indica faptul ca divortul parintilor tinde sa intensifice dependenta copilului mic si tinde sa accelereze independenta adolescentului.

Astfel, divortul are un impact diferit asupra adolescentului si asupra copilului. Lumea copilului este una dependenta, strans legata de parinti in timp ce lumea adolescentului este una mai independenta si mai separata de parinti.
Carl E. Pickhardt afirma ca pentru copilul mic, divortul zguduie increderea acestuia in dependenta de parinti iar copilul resimte in special instabilitatea si dezechilibrul. Copilul pastreaza speranta ca parintii se vor reuni pentru a atenua durerea pierderii.
Reactia pe termen scurt a copilului depinde de la divort la divort, dar in cele mai multe cazuri este una de anxietate. Tot ceea ce cunostea copilul este diferit, nou, imprevizibil iar acesta isi pune intrebari: "Ce se intampla? ", " Cine va avea grija de mine? ", „Ma vor iubi in continuare parintii?” .
Audierea copilului in procesul de divort
Divortul notarial precum si divortul pe cale judecatoreasca printre alte proceduri presupune  si audierea copiilor ce au varste de peste 10 ani. 
Persoanele care vor sa evite acest episod traumatizant din viata propriilor copii pot recurge la procedura de divort prin mediere, care este mult mai lejera, mai rapida, mai putin traumatizanta, si chiar mai putin costisitoare. 
In divortul la mediator se urmareste interesul superior al minorului, respectandu-se dorintele si interesele ambilor parinti.  Copilul poate participa la o discutie cu mediatorul, dar cadrul este altul decat cel oferit de instanta de judecata (stres, cadru auster, etc.)  
Medierea in cazurile de divort cu copii
De foarte multe ori, practicieni in dreptul familiei, isi concentreaza atentia asupra procedurilor juridice, a legilor, neglijand trauma emotionala pe care o presupune prezenta oamenilor, a parintilor si, mai mult decat atat, prezenta copiilor, intr-o procedura de divort.
Medierea in divort
= o metoda ce imbina tehnicile psihologice de comunicare intre partenerii unui cuplu, cu legislatia juridica din domeniul civil privind continuarea sau desfacerea casatoriei, 
• solutiile pentru acest conflict sunt date chiar de catre participantii la procedura, parintii/sotii implicati. 
Avantajele  medierii
– Mai rapid, mai ieftin si fara stresul unui proces in instanta
– In conditii de totala confidentialitate
– Daca la instanta unul pierde, la mediator fiecare parte castiga, alegandu-si solutia care ii convine
– Toate aceste avantaje ale medierii sunt extrem de importante pentru cazurile de divort cu minori, deoarece procedura divortului trebuie simplificata pentru a reduce impactul psihologic al acesteia asupra copiilor.
Medierea – ajutorul oferit oamenilor
•    Medierea presupune sprijinirea persoanelor fizice, juridice și alte entități in a-si rezolva conflictul atunci când acestea au diferite nevoi, perspective, sisteme de credință, și stiluri de personalitate.
Arta si eficiența medierii
Situatiile in care o mediere poate fi eficienta presupun un cumul de factori facilitatori;
Scena, actorii, discursul, ambientul sunt tot atatia parametrii care intra in ecuatia medierii. 
Ce parametri putem controla si ce nu? Cum putem acorda reglajul fin astfel incat ce nu putem controla sa fie minimizat?
Medierea din punct de vedere psihologic
= acel proces in care, intre doua personaje aflate in conflict, se interpune un al treilea, un profesionist, neimplicat emotional, cu intentia declarata de a le ajuta sa solutioneze conflictul.
Locul si rostul psihologiei in mediere
Prin natura lor oamenii sunt diferiti ca rasa, cultura, traditii, obiceiuri, nivel intelectual etc. intrand de multe ori in dezacord fara a se confrunta neaparat cu un conflict. 
Ceea ce face diferenta intre dezacord si conflict este prezenta emotiilor negative precum: furia, vinovatia, rusinea, frica. 
Fiecare conflict contine un element emotional indispensabil. 
Conflictele pot fi rezolvate de persoanele care au dobândit abilități de transformare a emoțiilor negative sau de către cei care au capacitatea de a manageria „inteligenta emotionala”
Psihologia este familiarizată cu aceste practici
În concluzie, medierea își extrage din psihologie, elementele care o ajută să fie eficientă în rezolvarea conflictelor
Consecintele pozitive ale medierii din perspectiva psihologica
•    Se stabilesc reguli de comunicare intre cei doi parinti
•    Se reconstruiesc legaturile dintre parinti si copii
•    Se reduc tensiunile dintre parinti
•    Se stabileste un plan parental
•    Fiecare parinte se angajeaza sa-si respecte sarcinile pe care si le-a asumat
•    La inceputul fiecarei intalniri se solicita feedback din partea parintilor privind calitatea relatiilor, precum si a fiecaruia dintre ei cu copiii
•    Copiii nu mai sunt folositi ca intermediari in comunicarea dintre parinti.
Planul parental in mediere
Cel mai important element care ajuta la adaptarea si dezvoltarea psihica corecta a copiilor ce au trecut prin divortul parintilor este o interactiune frecventa si continua cu cei doi parinti. 
Pentru a se realiza acest contact benefic parinte-copil este nevoie ca parintii sa renunte la crearea si intretinerea de stari conflictuale intre ei si sa ajunga la o maniera eficienta de promovare si analizare a metodelor de crestere a copiilor. Acest obiectiv este urmarit de planul parental.
Procedura de mediere este una ce permite indeplirea conditiilor de confidentialitate si intimitate, de creare a unui mediu favorabil exprimarii de sentimente pentru parinti, pentru copii ori pentru alti membri ai familiei extinse. 
Se poate ajunge chiar si la discutii in care sunt prezenti copiii, uneori asistati si de psiholog.
Mediatorul profesionist
Mediatorul profesionist creeaza un mediu de lucru securizat si ordonat in care participantii la mediere vor lucra la atingerea scopurilor lor comune, cu avantaje clare atat pentru parintii in divort cat si pentru copiii implicati fara voia lor in acest proces.
Toate aceste aspecte legate de crearea, de catre mediatorul profesionist, a unui mediu optim privind cresterea si dezvoltarea copiilor implicati in divort este completat si de o legislatie care are ca scop protectia si dezvoltarea optima a copiilor, atat din punct de vedere fizic cat si psihologic. 
Mediatorul – un bun psiholog
Mediatorul, neutru si impartial, aflat la mijloc intre doi soti care emana energii negative, trebuie sa isi gaseasca si sa isi mobilizeze toate resursele necesare diminuarii starii de conflict. 
El trebuie sa tina seama de raporturile de putere dintre parti si sa reechilibreze balanta atunci cand se impune acest lucru, pentru ca medierea sa nu semene cu o reglare de conturi ci mai curand cu un meci amical in care miza este doar pasiunea comuna.
Mediatorul trebuie sa aiba in bagajul propriu de abilități,  arme precum: echilibru, calm, forta psihica, abilitati de comunicare, de gestionare a situatiilor dificile, reactii rapide, inteligenta si onestitate.
A rupe bariera dintre parti si a crea o punte de comunicare necesita din partea mediatorului o fina cunoastere a naturii umane si aici intra in scena psihologia.
Mediatorul este cel care gestioneaza dinamica grupului, observa si cauta sa transforme relatiile tensionate in relatii neutre sau chiar cordiale, odata ce releva si pozitioneaza pe un palier superior interesul comun al partilor.
Declaratii precum „ea este problema” sunt comune in lumea medierii. Puterea emotiei si expresia exploziva a frustrarilor de lunga durata in astfel de momente, pot lua mediatorii prin surprindere. 
Cu exceptia cazului in care mediatorul este sensibil la nuantele de personalitate ale celor doua parti si constient de reactia pe care trebuie sa o aiba in fata acestora.
Anumiti mediatori se simt confortabil cu acest nivel ridicat de energie emotionala, in timp ce altii nu. 
Cu toate acestea nu exista nicio scapare, medierea de succes necesita o sensibilitate ridicata fata de dinamica psihologica, care are la baza modul in care oamenii gandesc, simt, si in cele din urma cum se comporta si cum iau deciziile.

Experienta mediatorilor arata ca in mize mari ale cazurilor de mediere precum pierderea potentiala a custodiei copilului, anxietatea sporita si teama creaza deobicei un climat tensionat si creste reactivitatea emotionala.
In aceste momente de sensibilitate intensa, mediatorul poate sugera interpretari alternative ale diferitelor puncte de vedere, conducand catre reincadrarea partilor in procesul de comunicare deschisa.
Ca urmare, interactiunile initiale dintre mediator si cele doua parti ofera posibilitatea crearii unor oportunitati de solutionare a litigiului pe termen lung.
Climatul emotional al medierii
•    Capacitatea deosebita a creierului uman de a procesa informatii genereaza experiente subiective care ghideaza perceptia si interpretarea evenimentelor.
•    Oamenii nu sunt computere sau automate, ei gandesc, simt, proceseaza informatia si iau decizii. Sentimentele care insotesc aceste activitati cognitive dau culoare si sens vietii in sensul intelegerii noastre.
•    Medicii au ajuns la concluzia ca EMOTIILE sunt o parte esentiala a procesului de luare a deciziilor.
•    „Un creier care nu simte nu poate sa se decida”
•    Lectia acestei cercetari pentru MEDIATORI este faptul ca suprimarea emotiei nu este doar imposibila ci si daunatoare.
In legislatia europeana s-a promovat principiul potrivit caruia, in cadrul familiilor, trebuie sa existe egalitate pentru parinti, egalitate ce trebuie garantata si promovata chiar de la nasterea copilului. 
Acest lucru presupune ca ambii parinti vor avea un rol activ in cresterea si educarea copiilor.
Trebuie recunoscut si apreciat mai mult rolul tatalui in raport cu copiii sai. In acest sens, cea mai recenta reglementare europeana adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este aprobarea Rezolutiei nr.2079 (2015) privind “Egalitatea si autoritatea parinteasca comuna: rolul tatilor”.
Adunarea Generala a solicitat autoritatilor Consiliului Uniunii Europene sa se asigure ca in caz de separare sau divort, legislatiile nationale privind dreptul familiei ofera posibilitatea aranjamentului de tip custodie comuna fizica a copiilor, cu respectarea interesului superior al copilului, lucru ce are la baza acordul reciproc dintre parinti, astfel incat sa fie respectat si dreptul tatilor adica de a le permite sa beneficieze de custodie comuna fizica. 
Adunarea Parlamentara solicita statelor membre ale Consiliului Uniunii Europene sa incurajeze si, dupa caz, sa stimuleze medierea in cadrul procedurilor judiciare ale instanţelor de familie care implică copii.
Modelul Cochem
•    obiectiv = de a face părinţii să înţeleagă faptul că reşedinţa alternativă poate fi o opţiune ce serveşte interesului superior al copilului, iar mediatorii vor trebui să fie instruiţi şi încurajaţi să aplice cooperarea multidisciplinară pe “modelul Cochem”.
•    = un mod de discuţie a problemei copiilor, un model ce adoptă o abordare interdisciplinară a relaţiei părinte-copii. Acest model tratează juridic, psihologic şi social situaţia copiilor implicaţi în procedurile privind divorţul părinţilor şi are ca obiectiv evitarea transformării sălii de judecată într-un câmp de bătălie pentru cei implicaţi în divorţ. 
Pe baza modelului Cochem, instituţiile şi indivizii implicaţi în cazurile de divorţ cu copii minori vor coopera. 
Rolul judecătorului = de a se retrage cât mai mult din zona de decizie privind copiii, lăsând părinţii să ia aceste decizii. 
Aici medierea este în centrul procedurii pentru că, acolo unde va fi necesar, se vor derula şedinţe de mediere pentru stabilirea modului în care părinţii îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copii, după momentul separării lor.
Concluzii
•    Medierea = o provocare psihologica
•    Mediatorul trebuie: sa asculte, sa inteleaga, sa tolereze si sa accepte, sa empatizeze, sa isi sustina interesele, cu asertivitate, fara sa atenteze asupra demnitatii si libertatii celui din fata lui si sa fie cu picioarele pe pamant, obiectiv si impartial.
Toate aceste atributii ale personalitatii unui mediator se regasesc si in caracteristicile de personalitate ale unui psiholog.
După cum observăm:
 mediatorul = un profesionist ce are o pregătire inderdisciplinară atât în domeniul tehnicilor psihologice dar şi în ceea ce priveşte domeniul juridic, iar acordul de mediere este rezultatul muncii mediatorului şi a deciziilor pe care adulţii în calitate de soţi şi părinţi le iau pentru viitorul lor şi al copiilor lor minori.

MEDIEREA ESTE SOLUTIA!
AFLA MAI MULTE la telefon 0752.23.15.73 sau pe e-mail casademediere@gmail.com !
Dr. Simona Maria VLĂDICA
Mediator autorizat

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *