Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
La articolul 2, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
Art. 2. – (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată.
(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părţile au parcurs doar şedinţa de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părţi refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 60 indice 1 .
La articolul 2, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alin. 2 indice 1 – 2 indice 4 , cu următorul cuprins:
alin. 2 indice 1: Prin excepţie de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită şi prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părţi, întocmit de mediator, numai în situaţia în care se probează primirea invitaţiei la mediere de către pârât.
alin. 2 indice 2: Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, analizează conflictul şi prezintă părţilor avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informaţiile necesare în scopul de a ajuta şi determina părţile, ca în deplin acord şi cunoştinţă de cauză, să accepte rezolvarea neînţelegerilor dintre ele prin mediere.
alin. 2 indice 3: Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării şedinţei de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părţile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părţilor implicate.
alin. 2 indice 4: Procesul-verbal încheiat conform art. 2 alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părţile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere şi va cuprinde în conţinutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părţii care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condiţiile probării primirii invitaţiei.
La articolul 2, după alineatul (5) se introduc şase noi alineate, alin. (6) – (11), cu următorul cuprins:
(6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc şi consilierul juridic recomandă părţilor, respectiv părţii pe care o reprezintă, soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(8) În litigiile dintre consumatori şi comercianţi în materie de consum, procedura medierii se aplică în
(9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(11) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
La articolul 12 alineatul (2), după litera h) se introduc patru noi litere, lit. i) – l), cu următorul cuprins:
i) corpul profesional al mediatorilor judeţean din care face parte; j) formarea profesională continuă; k) denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator; l) date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail).
La articolul 17, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare şi funcţionare şi ale Statutului profesiei de mediator.
La articolul 18, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11 ), cu următorul cuprins:
(1 indice 1 ) Consiliul de mediere înfiinţează Institutul de formare continuă, în vederea creşterii calităţii pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizaţi.
Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 24. – (1) Mediatorii se pot constitui în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutelor, şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.
(2) Totalitatea mediatorilor autorizaţi de către Consiliul de mediere constituie Corpul profesional al mediatorilor din România (CPMR).
(3) Corpul profesional al mediatorilor din fiecare judeţ (CPMJ), respectiv din municipiul Bucureşti (CPMB), este constituit din toţi mediatorii care au sediul profesional principal/secundar înregistrat în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti.
(4) CPMR va avea un reprezentant în relaţia cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curţi de apel din România.
(5) Organizarea şi funcţionarea CPMR în structuri judeţene şi pe lângă curţi de apel se vor face conform Statutului profesiei de mediator.
La articolul 38, după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:
f) neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform statutului profesional.
La articolul 41, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 41. – (1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă.
La articolul 58, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Acordul părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii şi ordinii publice. În condiţiile în care legea impune îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată şi atestată fie de avocaţii părţilor sau de către un notar public, în situaţia în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor.
La articolul 58, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (2 indice 1 ) şi (2 indice 2 ), cu următorul cuprins:
(2 indice 1 ) Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor, este titlu executoriu.
(2 indice 2 ) În situaţia menţionată la alin. (2 inice 1 ), sunt aplicabile şi prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 5 nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
La articolul 58, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:
(7) Înţelegerea părţilor are caracter obligatoriu pentru ele.
La articolul 59, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Părţile sau partea interesată se pot/se poate înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 438 – 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
La articolul 59, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (2 indice 1 ) şi (2 indice 2 ), cu următorul cuprins:
alin. 2 indice 1: Părţile sau partea interesată se pot/se poate înfăţişa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.
alin. 2 indice 2: Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezenţa tuturor părţilor.
La articolul 60 indice 2 , alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 60 indice 2 . – (1) Etapa de informare şi analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu pot depăşi 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.
La articolul 61, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (3) şi (4), cu următorul cuprins:
(3) În cazurile prevăzute la art. 60 indice 1 , dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului, să depună dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.
(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, primul termen de judecată, niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2), instanţa va solicita părţilor depunerea acesteia până la primul termen de judecată.
La articolul 63, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată.
La articolul 65 se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:
(2) Autoritatea tutelară competentă întocmeşte şi eliberează, la cererea mediatorului cu care părţile au încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părţi, raportul de anchetă psihosocială care este comunicat solicitantului.
După articolul 75 se introduce un nou articol, art. 76, cu următorul cuprins:
Art. 76. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Statutului profesiei de mediator.
MEDIEREA ESTE SOLUTIA!
AFLA MAI MULTE la telefon 0752.23.15.73 sau pe e-mail casademediere@gmail.com !
Dr. Simona Maria VLĂDICA
Mediator autorizat