Din acesta categorie pot face parte orice tip de conflict care poate fi suspus medierii, conform legii. In aceasta categorie intra:
Litigiile de familie se refera in special la probleme precum: divort, custodia copiilor sau abuz. Dreptul familiei ramane o zona generatoare de emotii puternice, in special la cei care ajung sa aiba litigii de familie. Medierea sau alte forme de solutionare alternativa a litigiilor se poate dovedi a fi extrem de utila in cazul sotilor sau parintilor care trebuie sa rezolve probleme dificile precum separarea, custodia copiilor, divizarea proprietatii etc. Un divort sau alte dispute din aria dreptului familiei nu trebuie să fie considerate adevarate razboaie, consumatoare de resurse, iar partile trebuie sa incerce rezolvarea rapida a conflictului pentru a nu exista victime colaterale.
Neintelegere sau conflictul in legatura cu drepturile personale nepatrimoniale cum sunt: dreptul la nume, pseudonim, onoare, reputatie, de autor, de inventator precum si drepturile patrimoniale. (Sursa: www.euroavocatura.ro)
Litigiile civile cuprind o gama larga de dispute. Tipurile comune de litigii civile inculd: dreptul mediului, dreptul de proprietate, vatamare corporala, lovire sau alte violente, proprietatea intelectuala, ocuparea fortei de munca etc.
In anumite situatii cercetarea penala se face doar dupa ce victima a depus o plangere penala iar retragerea acestei plangeri aduce incetarea cercetarii penale. Aceasta este o situatie in care medierea se poate utiliza in litigii penale, in special de catre invinuit.
Desi exista cazuri in care victima si infractorul apeleaza la mediere, anumite situatii precum: cazurile de crima sau contraventii grave nu pot fi mediate. In schimb, contraventiile minore, care implica in special persoanele care au o anumita relatie (parteneri de afaceri, vecini, familie) pot beneficia de mediere. Astfel, contraventii precum asalt, violare de domiciliu, distrugere de proprietate, hartuire, amenintari de incendiere sau furt sunt exemple de litigii penale ce pot fi rezolvate la mediere.
Sursa: www.americanbar.org
Litigiile de munca sunt definite drept orice controversa cu privire la termenii si conditiile de angajare, sau cu privire la conditiile de munca si tot ceea ce tine de incalcarea drepturilor sau obligatiilor angajatiilor sau angajatorului. Medierea in litigiile de munca are ca scop principal ajungerea la un acord amiabil in conflictele de munca.
Conflictele de muncă sunt litigii care decurg din nerespectarea legislatiei muncii. In timp ce aceste dispute dau adesea naștere la actiuni juridice care sunt judecate intr-o instanta, medierea este o optiune ce duce la rezovarea conflictului mult mai rapid.
Litigiile cu profesionisti se refera la toate categoriile de persoane fizice sau persoane juridice care au activitate profesionala. In aceasta categorie se incadreaza diferite tipuri de conflict precum: somatii de plata, pretentii, excluderea sau retragerea asociatului. Medierea in acest sens poate ajuta partenerii dintr-un anumit domeniu sa rezolve conflictul iscat prin intermediul negocierii si al comunicarii, fara a mai apela direct la instanta de judecata.
Spre deosebire de sala de judecata unde un judecator hotaraste solutionarea litigiului pentru ambele parti, medierea are scopul de a facilita o rezolvare finala la care partile ajung pe cont propriu. In cazul în care, de exemplu, bunuri lasate mostenire ce nu au fost distribuite in modul in care s-a hotarat initial, respectiv mostenitorii nu ajung la un acord asupra modului in care vor imparti mostenirea, iar conflictele majore se pot ridica la suprafata. Bataile din sala de judecata pot fi evitate sau cel putin reduse la minimum. Medierea este confidentiala, poate fi programata de cele doua parti aflate in conflict, iar aceasta va avea loc mereu pe un teren neutru, si nu intr-o sala de judecata.
Litigiile comerciale acopera orice problema juridica din categoria afacerilor, cum ar fi disputele contractuale, problemele imobiliare, problemele de constructie, de acordare a licentelor de afaceri, reglementarea comertului, concurenta neloiala, divulgarea secretului profesional, probleme de ocupare a fortei de munca, preocuparile legate de mediu, problemele legate de creditori si multe altele. Prin „litigiu comercial” se ȋntelege orice tip de controversa corporativa, care ar trebui sǎ ajunga in fata unei instante. Aceste tipuri de litigii pot fi intre mai multe entitati comerciale sau intre o companie si o persona fizica, fiind un domeniu foarte amplu.
Malpraxisul medical se defineste drept o neglijenta profesionala ce consta intr-un act eronat sau o omisiune de catre un furnizor de ingrijire medicala, in cadrul careia tratamentul oferit pacientului cade sub standardul acceptat de comunitatea medicala si cauzeaza un prejudiciu sau moartea pacientului. Standardele si reglementarile pentru malpraxisul medical variaza in functie de tara, iar legea malpraxisului medical este cea care reglementeaza raspunderea legala a medicilor sau a altor furnizori de tratament, atunci cand au produs daune pacientului, prin prestarea de servicii intr-un mod neglijent. In termeni generali, personalul medical este tras la raspundere in cazul in care comportamentul nu a fost conform „standardelor de ingrijire”, oferit de catre alti medici in circumstante similare.
Erorile care se califica drept malpraxis medical pot fi clasificate in mai multe categorii. Acestea includ un esec sau intarzierea in diagnosticarea pacientilor cu o anumita boala, interpretare eronata a analizelor, prescrierea in mod gresit a substantelor farmaceutice, daca pacientul nu a fost avertizat asupra riscurilor sau efectelor secundare ale unei proceduri, efectuarea de servicii fara consimtamantul informat al pacientului, sau erori facute in timpul interventiilor chirurgicale de orice fel.
Surse: http://en.wikipedia.org
