În România, doi copii sunt, în medie, victime ale unei forme de abuz în fiecare oră.
Potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), doar în primele şase luni ale anului 2015, au fost înregistrate 6.736 astfel de cazuri, dintre care 1.555 s-au soluţionat prin includerea copiilor în sistemul de protecţie specială de stat sau privat. Numărul este în creştere de la an la an. Comparativ cu aceeaşi perioadă, în 2014 erau înregistrate 6.454 de cazuri, în timp ce în 2013 şi 2012 numărul acestor situaţii era situat sub 6.000. Cele mai frecvente situaţii de încălcare a drepturilor copilului, în cadrul familiei, sunt neglijarea, abuzul emoţional şi abuzul fizic. Acestora li se adaugă cazurile de exploatare sexuală, exploatare prin muncă sau în comiterea unei infracţiuni.
Tendinţa de crestere este cu atât mai îngrijorătoare cu cât „(…) numărul real al cazurilor de violenţă în familie este mult mai mare”, se precizează în Strategia naţională de prevenire şi combatere a violenţei în familie 2013 – 2017.
În acest context, astăzi, pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor se află discutarea unei propuneri legislative de înfiinţare a instituţiei Avocatului Copilului ca autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, care veghează la respectarea drepturilor copilului definite în Constituţia României, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi alte prevederi legale.
Reamintim recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului adresate României în 2009 din care cităm:
„13. […]Comitetul își manifestă preocuparea cu privire la faptul că Avocatul Poporului nu îndeplinește criteriile stabilite în Principiile de la Paris și notează că existența acestei instituții nu este foarte cunoscută. Prin urmare, aceasta primește un număr redus de plângeri legate de copii, număr aflat în scădere în comparație cu totalul plângerilor depuse. Comitetul notează cu o oarecare preocupare respingerea de către Parlament a unui proiect de act normativ prin care se dorea înființarea instituției Avocatului Copilului.”
„14. Comitetul recomandă ca, ținând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituțiilor naționale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, dar și de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul și eficiența instituției Avocatului Poporului în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, luând în considerare și criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele umane și financiare necesare pentru a-și putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient și semnificativ, în special în ceea ce privește capacitatea sa de a primi și de a examina plângeri de la/ sau în numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanță cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înființarea unei instituții independente a Avocatului Copilului.”
Deşi adresate României în 2009 aceste recomandări nu au fost luate în considerare nici până în anul 2016. Unele instituţii centrale sau Comisii parlamentare consideră că instituţia Avocatului Copilului ar restrânge neconstituţional atribuţiile Avocatului Poporului, invocând ca nejustificată crearea acestei instituţii şi că prin crearea sa Avocatul Copilului ar pune mai presus drepturile copilului faţă de drepturile altor persoane sau categorii.
Acestor critici dorim să le cităm din Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, convenţie internaţională semnată şi ratificată de România încă din 1990 şi care stă la baza reformei din protecţia copilului începută de România încă din 1997:
„ARTICOLUL 3, Alin. 1. În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.”
Drepturile copilului sunt încălcate zilnic acasă, la şcoală, în spitale, în societate în general, fără să ştim exact care este stadiul real al implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.
România are nevoie de o nouă instituţie, Avocatul Copilului, care să asigure un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului şi care să apere interesul superior al copilului, uneori chiar de abuzurile statului.
Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil militează de mai bine de 10 ani pentru înfiinţarea acestei instituţii. Credem cu putere că existenţa unui mecanism independent de monitorizare a drepturilor copilului va garanta respectarea drepturilor tuturor copiilor si îi va proteja de abuzuri de toate tipurile. De aceea FONPC susţine orice iniţiativă care aduce în spaţiul public crearea instituţiei Avocatul Copilului.
Sursa: Fundatia Sera Romania