Varsta copiilor, atunci cand intervine divortul parintilor, pare sa aiba un rol hotarator cand vine vorba despre relatiile parinte-copil mai tarziu in viata.
Cercetatorii au descoperit ca divortul, in timpul primilor ani de viata ai copilului poate duce la crearea unor relatii nesigure cu parintii in viata de adult. Multe teorii psihologice legate de modelarea copilului, cum ar fi cele stabilite de Albert Bandura ( 1963, 1977) sugereaza ca parintii au tendinta de a modela aproape toate comportamentele copiilor. Astfel, copii vor dezvolta in viata de adult frica in ceea ce priveste casatoria tocmai din cauza experintelor traite de parinti. Conform teoriei de modelare, se pare ca atitudinea de neincredere sau de resentiment din timpul divortului si asupra casatoriei poate fi transmisa la copii iar acestia o pot experimenta in viata adulta.
Cei mai multi psihologi sunt de acord ca un tata este important pentru dezvoltarea copilului, pentru a-i insufla disciplina si alte abilitati sociale. Cu toate acestea, alte cercetari au arat ca, de cele mai multe ori, copii ai caror parinti au divortat au pastrat o relatie mai buna cu mama decat cu tatal. Cu toate acestea, implicarea parintilor poate fi un factor mai semnificativ asupra atitudinilor copiilor dezvoltat fata de parintii lor dupa divort decat orice alt factor.
Cercetari recente au aratat faptul ca adultii participanti la studiu (care proveneau din familii divortate) au fost mai susceptibili de a avea o relatie nesigura cu tatal lor, in cazul in care acestia au locuit cu mama lor, si au fost mai putin susceptibili de a avea o relatie nesigura cu tatal in cazul in care au locuit cu acesta. Rezultatele au fost similare si in ceea ce priveste mamele.
Desi a existat o tendinta a voluntarilor de a experimenta anxietate in propriile relatii romantice, legatura dintre divortul parintilor si nesiguranata lor in relatiile romantice a fost una foarte slaba.