Scopul celei de-a doua etape, de negociere propriu-zisa, este acela de a explora impreuna cu partile conflictul in profunzimea lui, de a gasi punctele comune, de a mobiliza partile in etalarea unor potentiale solutii, de a analiza fiecare din aceasta varianta, propunere, si in cele din urma de a „tria” din aceste variante (negocierea propriu-zisa) pe cea/cele mai satisfacatoare intereselor si nevoilor partilor din conflict.
A doua etapa a procesului de mediere este medierea propriu-zisa a conflictului. Aceasta consta in discutiile mediatorului cu partile, in sesiuni comune ori sesiuni private, discutii in care fiecare parte isi spune punctul sau de vedere despre conflict, se analizeaza apoi impreuna cu partile conflictul, se discuta despre nevoile si interesele fiecarei parti, despre preocuparile si cerintele lor, atat cat este necesar pentru a se ajunge la sfere de solutii si la o atitudine de bunavointa si bunacredinta in propunerile si negocierile ulterioare. Cand discutiile au fructificat posibilele solutii, partile intra in negocierea propriu-zisa si sub asistenta mediatorului isi negociaza solutia care le multumeste in cea mai mare masura. Mediatorul este obligat sa pastreze un permanent echilibru intre parti, sa isi pastreze pozitia de neutralitate si impartialitate, si sa ajute partile in negocierea lor , ca fiecare sa obtina ceea ce o multumneste pe cat posibil nu in detrimentul celeilalte. In mediere, nu avem de a face cu o negociere de pe pozitii asa cum deseori este tranzactia, ci este o negociere pe baza intereselor si nevoilor lor in cauza, este o negociere bazata pe bunacredinta si cooperare in ajungerea la o solutie satisfacatoare pentru toate partile din conflict. Practic toate discutiile de pana la negocierea propriu-zisa au acest rol de a consolida increderea intre parti, de a reconstrui comunicarea afectata de conflict, pentru ca negocierea sa fie una bazata pe seriozitate, bunacredinta si cooperare.
SURSA ARTICOL: www.juridice.ro